ceas Pirofa Stadion automatic, mecanism FE 3611, fabricaţie anii '70
Acest ceas Pirofa Stadion automatic dispune de un mecanism FE 3611 cu 17 rubine, secundar central şi calendar, fabricat în anii '70. Calendarul se schimbă precis, la miezul nopţii. Ceasul are dimensiunile de 42x38 mm şi distanţa între anse de 20 mm, iar mecanismul are 25,6 mm diametru şi 5,25 mm grosime. Balansierul lis, prevăzut cu amortizoare Antichoc-102, bate cu 21.600 de alternanţe pe oră. Arcul motor asigură, complet armat, o rezervă de mers între 44 şi 47 de ore (în funcţie de tipul arcului). O particularitate interesantă a acestui mecanism este că trenul de roţi şi mecanismul de armare sînt cuplate separat la caseta arcului, ceea ce lasă mai mult spaţiu pentru balansier, dar necesită o mai mare precizie deoarece prea multe roţi sînt implicate în cuplajul dintre secundar şi minutar. Carcasa ovală, cu o lunetă interioară gradată, sugerînd prin construcţia ei un stadion, este placată cu aur, la fel ca brăţara elastică RoWi Fixo-Flex. Capacul spate, din oţel, este în stare foarte bună. Cadranul auriu este NOS, fiind puternic evidenţiat de secundarul roşu ca o flacără.
O suburbie liniştită, un cartier liniştit, o stradă liniştită din Nantes. Pe ambele părţi ale străzii, case înţelepte, fără ostentaţie. O alee pietruită, tivită cu gard viu, dă într-o grădină ce înconjoară o casă frumoasă. La uşa ei încă vă mai întîmpină un bătrîn zvelt, cu un mic zîmbet în colţul gurii. Se numeşte Robert Fontaine şi a fost proprietarul mărcii nanteze de ceasuri Pirofa. Punctul de plecare al acestei istorii este orăşelul Corbigny. În 1869, acest mic oraş avea două mii de locuitori şi un singur ceasornicar, Jean-Baptiste Fontaine. În luna mai a acelui an, soţia ceasornicarului nostru dă naştere unui fiu care va fi numit Jean-Baptiste Louis Fontaine. Cu el va începe aventura numită Pirofa. La 20 de ani acesta se mută la Nantes, unde se va căsători cu Marie Guillet, o bretonă originară din Ploermel. În 1898 cei doi au un copil, Robert (care va fi tatăl celui care locuieşte astăzi pe liniştita alee din Nantes, vezi foto 14). După tot felul de slujbe temporare, în 1904 Jean-Baptiste Louis Fontaine şi Marie deschid un magazin de bijuterii-ceasornicărie în Le Fuillet. În 1905 li se naşte un al doilea fiu, Jean. Ambii copii urmează calea tatălui şi lucrează împreună cu părinţii, pînă cînd Robert se însoară, în 1925, cu Marie Emeriau, iar în 1928 deschide o bijuterie-ceasornicărie în Longué, lîngă Saumur. Jean rămîne în Le Fuillet şi preia afacerea părinţilor, iar în 1931 se căsătoreşte cu Marie Chevalier împreună cu care continuă activitatea de ceasornicărie. Între timp, Robert are trei copii: o fiică, Jeanne, şi doi băieţi, Pierre şi Robert (acesta este bătrînelul care locuieşte şi acum pe aleea liniştită). Toţi trei sînt instruiţi de tatăl lor şi îndeplinesc toate muncile în prăvălie, fără să treacă vreodată printr-o şcoală specializată. După război, comerţul, inclusiv cel cu ceasuri, explodează, iar familia Fontaine nu scapă ocazia. În 1952 Robert-tatăl are ocazia de a cumpăra de la un bijutier din Angers o licenţă pentru importul de ceasuri elveţiene, dar se confruntă cu o problemă majoră: interdicţia de a cumula activitatea de import cu cea de ceasornicar. Soluţia este la îndemînă: Pierre şi Robert vor deveni deţinătorii mult rîvnitei licenţe. Cei doi semnează apoi un alt acord, cu două mărci elveţiene: Auréole şi Nicolet. Acesta este momentul în care, într-o clipă de entuziasm, cei doi înregistrează denumirea unei noi mărci: Pirofa ("PI" de la Pierre, "RO" de la Robert şi "FA" de la FontAine). Noua companie era arhetipul unei afaceri de familie: cei doi fraţi conduceau operaţiunile, iar Marie-France, soţia lui Pierre şi Monique, soţia lui Robert, îndeplineau toate celelalte sarcini, de la gestiune şi stocuri la contabilitate. Totul se schimbă odată cu lansarea mărcii proprii. Colaborarea cu partenerii externi se reduce cantitativ, dar creşte calitatea. Mecanismele care echipează Pirofa sînt preponderent franţuzeşti (France Ébauches, Jeambrun sau Cupillard), dar şi elveţiene (Valjoux). Ansamblarea ceasurilor se face numai în Franţa, la Villers le Lac. Pirofa produce acum o gamă foarte mare de ceasuri: bărbăteşti, de damă, pentru copii, ceasuri de buzunar, cronografe, divere etc. Din păcate, odată cu moartea lui Pierre în 1978, soţia sa se retrage şi ea din afacere, iar greul cade pe umerii lui Robert şi ai soţiei sale, care reuşesc totuşi să ducă firma mai departe, depăşind cu brio şi criza quartz-ului. În 1997 soseşte timpul ca şi cei doi să se retragă din activitate, şi cum copiii lor urmaseră cu totul alte cariere, vînd totul unui anume domn Pacory, iar istoria Pirofa se încheie. Cum dl. Pacory a cumpărat atunci aproape 3 milioane de ceasuri, fără să aibă nici o experienţă în materie, evident că a urmat un răsunător faliment. Dl. Pacory a vîndut ce-i mai rămăsese lui Michel Cédric Epenoy, la Morteau, dar acesta a decis să nu mai vîndă Pirofa ci să păstreze doar marca. Acesta este finalul aventurii Pirofa, nu doar un brand ci o frumoasă saga de familie.
Rodi & Wienenberger, fabricant exclusiv şi exclusivist de carcase şi brăţări pentru ceasuri, cu o experienţă de peste 130 de ani în domeniu, este cea mai cunoscută firmă de carcase şi accesorii pentru ceasuri din Germania şi una dintre primele din lume. Înregistrată încă din 1885 de către Eugen Rodi şi Wilhelm Wienenberger, iniţial ca fabrică de bijuterii cu headquarter-ul la Pforzheim, RoWi se transformă în 1889 în societate pe acţiuni. Fabricile companiei au fost distruse aproape complet în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Reconstruită, manufactura inventează în 1952 brăţara Fixo-Flex, ceea ce-i va aduce nu numai o largă recunoaştere internaţională dar şi fondurile necesare unei dezvoltări accelerate.
Ceasul arată perfect şi funcţionează la secundă. Se livrează cu brăţara de prezentare, placată cu aur, iar transportul cade în sarcina cumpărătorului. Pentru acest ceas puteţi alege o frumoasă curea din piele autentică de struţ, şarpe sau viţel (găsiţi curele pentru ceas la secţiunea „curele piele”). Alte accesorii pentru ceasuri găsiţi la secţiunile „perniţe” şi „cutii”.
Atenţie: feriţi ceasul de lovituri sau şocuri mecanice puternice. Deşi are un mecanism solid cu amortizoare la balansier, este totuşi doar un ceas ! Feriţi ceasul de apă şi atmosfere umede, acide. Chiar dacă are garnituri de etanşare, în timp acestea slăbesc cîte puţin. Evitaţi apropierea de cîmpuri (electro)magnetice intense. Spirala balansierului este sensibilă, putînd rămîne cu un slab magnetism care îi perturbă funcţionarea. Periodic, la 3-4-5 ani, e bine să-i faceţi o nouă revizie la ceasornicar. Chiar şi cel mai bun ulei se degradează în timpul unei funcţionări mecanice îndelungate.
Vrei sa il cumperi? Contacteaza vanzatorul:
Ceasornicar
