ZiM model rar, mecanism 2602, brățara originală
Acest ceas, cu un model rar întîlnit, face parte dintre primele tipuri de ceasuri dezvoltate în Uniunea Sovietică și numite ZiM, după tipul de mecanisme fabricate începînd cu 1949 la Tschistopol, practic aceeași fabrică unde vor fi lansate mai tîrziu ceasurile Wostok. Ceasul este echipat cu un mecanism 2602 cu 15 rubine și secundar periferic, același cu care vor fi dotate ulterior și majoritatea ceasurilor Pobeda. Seria mecanismului este 37942. Balansierul din glucydur cu șuruburi de compensare are o spirală din oțel cu spira terminală tip Breguet care asigură 18.000 de Ah. Arcul motor asigură o rezervă de mers de 37 ore. Ceasul are dimensiunile de 36,5 x 44 mm și distanța între anse de 18 mm, iar mecanismul are diametrul de 26 mm și grosimea de 3,9 mm. Punțile mecanismului sînt decorate cu un fel de Côtes de Genève. Cadranul, carcasa, capacul spate, remontoarul și geamul, toate originale, sînt în stare foarte bună. Carcasa are o formă neobișnuită și este în două tonuri, lucios-mat. Cadranul este de culoare roșie, la fel ca și indicatoarele, și are indecși aurii. În dreptul orei „6”, sub secundar, se află o stea încadrată de inscripția „Сделано в СССР” (Fabricat în URSS). Capacul spate, din oțel, este pe filet și are o inscripție în limba rusă. Brățara este cea originală, marcată cu logo-ul brandului pe închizătoare și cu o formă aparte a zalelor (seamănă cu hexagoanele de pe o minge de fotbal).
ZiM este, alături de Start și Pobeda, printre primele ceasuri fabricate în fosta Uniune Sovietică. Industria de ceasuri rusești a luat startul în 1930 (în urma unei decizii luate în decembrie 1927 de către Consiliul Superior al Muncii și intitulată „Despre organizarea producției de ceasuri în URSS”), prin cumpărarea din Statele Unite, pentru 325.000 respectiv 135.000 de dolari, a două fabrici falimentare complet utilate (Dueber-Hampden Watch și Ansonia Clock). Toate utilajele de producție, însoțite de 21 de angajați, au plecat din Ohio și New York către Moscova, la 8.000 de kilometri distanță. Aceste utilaje și specialiști au pus bazele „Primei Fabrici de Ceasuri din Moscova” (Perviya Moskovskiya Ceasovaya Zavod). Ulterior, spre finele anilor ’30, rușii au inițiat o nouă colaborare externă, de data aceasta cu firma franțuzească Lip. Aceasta a furnizat o serie de calibre de bază, pe care inginerii ruși le-au modificat și perfecționat continuu. În 1930, primele 50 de ceasuri sovietice au fost prezentate în cadrul unei adevărate ceremonii la Teatrul Revoluției (astăzi, Teatrul Balșoi). Zece ani mai tîrziu, ceasul Komandirskie („comandant”) devenea o prezență obișnuită la încheietura ofițerilor Armatei Roșii. Cu toate că sovieticii au „împrumutat” o parte din tehnologie de la companiile vestice (vezi vestitele cazuri de spionaj industrial, ca și demontarea bucată cu bucată și mutarea în URSS a unor fabrici germane, ca „pradă de război”), există și reversul medaliei. În 1935 sovieticii au dezvoltat o colaborare cu firma elvețiană Jaeger-LeCoultre, prin achiziționarea de ceasuri Chronoflight destinate cockpit-urilor avioanelor militare rusești. După cîțiva ani rușii au cumpărat licența de fabricație, ceasurile fiind ușor modificate. Inginerii sovietici au placat cu aur anumite componente ale mecanismului, pentru optimizarea și eficientizarea funcționării ceasurilor. Acest procedeu a fost folosit de ruși cu 30 de ani înainte ca Jaeger-LeCoultre să-l implementeze în propriile fabrici ! De fapt, școala sovietică de orologerie funcționa pe baza a patru principii: simplitate, eficiență, funcționalitate și rezistență. La mecanismele rusești, complicațiile erau folosite pentru că era nevoie de ele, nu doar ca element de inovație sau „cine face primul lucruri mai interesante, mai scumpe și mai inutile”, cum se întîmplă de multe ori, chiar și astăzi, în industria elvețiană de ceasuri. De aceea sovieticii au reacționat întotdeauna mai rapid decît elvețienii acolo unde tehnologia era necesară creșterii eficienței și rezistenței ceasurilor. Iată opinia unui colecționar elvețian despre ceasurile rusești: „Inginerie complexă poate face oricine. Ceasurile sovietice sînt însă, in simplitatea lor, cele mai de încredere și fiabile din lume”.
Ceasul arată foarte bine și funcționează perfect, aproape fără abatere. Provine din colecția personală și se vinde împreună cu brățara originală, iar transportul cade în sarcina cumpărătorului. Alte accesorii pentru ceasuri găsiți la secțiunile „pernițe” și „cutii”.
Atenție: feriți ceasul de lovituri sau șocuri mecanice puternice. Deși are un mecanism solid cu amortizoare la balansier, este totuși doar un ceas ! Feriți ceasul de apă și atmosfere umede, acide. Chiar dacă are garnituri de etanșare, în timp acestea slăbesc cîte puțin. Evitați apropierea de cîmpuri (electro)magnetice intense. Spirala balansierului este sensibilă, putînd rămîne cu un slab magnetism care îi perturbă funcționarea. Periodic, la 3-4-5 ani, e bine să-i faceți o nouă revizie la ceasornicar. Chiar și cel mai bun ulei se degradează în timpul unei funcționări mecanice îndelungate.
Vrei sa il cumperi? Contacteaza vanzatorul:
Ceasornicar
