unicat: ceas Komandirskie Amfibia Hannover 96, mecanism automatic 2416 B cu 31 de rubine, gravură celebrul fotbalist Robert Enke. Piesă de muzeu !
Acest ceas Komandirskie Amfibia Hannover 96, diver la 200 de metri (marcaj pe capacul spate), este un hibrid între două modele foarte apreciate ale producătorului din Tschistopol, modelele Komandirskie şi Amfibia. Este echipat cu un mecanism 2416 B cu 31 de rubine, secundar central şi calendar şi fabricat în 1996, o ediţie limitată specială dedicată aniversării a 100 de ani de la înfiinţarea clubului de fotbal Hannover 96. Ceasul are diametrul de 43 mm, grosimea totală de 15 mm şi distanţa între anse de 18 mm, iar mecanismul are diametrul de 24 mm şi înălţimea de 5,5 mm. Balansierul prevăzut cu amortizoare antişoc Aera, de construcţie sovietică, execută 19.800 de alternanţe pe oră, iar arcul motor asigură, complet încărcat, o rezervă de mers de 40 de ore. Acest mecanism are o particularitate interesantă: armarea se face cu ajutorul a două roţi suplimentare (foto 6, săgeţile galbenă şi roşie) fixate de un fel de microregulator, de fapt două lamele elastice prinse la un capăt în puntea roţilor (foto 6, săgeata albastră). Carcasa masivă, cu bezel bidirecţional, este cromată. Remontoarul este înfiletabil, pentru protecţie contra apei. Capacul spate, cu garnitura de etanşare originală, este pe filet, gravat „Amfibia” cu litere chirilice. Cadranul alb este dominat de logo-ul echipei germane de fotbal din Budesliga, Hannover 96. Dar ceea ce face acest ceas cu adevărat special este inscripţia gravată pe spate: "Unserem Freund Robert Enke, 24. August 2006, Geburtstag und 110 Jahre Hannover 96". În traducere liberă: "Prietenului nostru Robert Enke, 24 august 2006, la aniversare şi la 110 ani de la înfiinţarea Hannover 96".
Acest ceas este o adevărată piesă de muzeu, conform inscripţiei el a aparţinut, sau a fost dăruit, lui Robert Enke, unul dintre cei mai titraţi jucători de fotbal germani. A jucat pentru Benfica Lisabona şi pentru FC Barcelona, dar cea mai frumoasă parte a carierei sale s-a desfăşurat la echipa sa de suflet, Hannover 96.
Enke s-a născut în 27 august 1977 la Jena. A început să joace fotbal de mic, iniţial ca atacant dar făcînd apoi trecerea la portar, post în care a dovedit un evident talent. Se alătură clubului Carl Zeiss Jena în 1985, club cu care semnează primul său contract profesionist la numai 17 ani. Coincidenţă sau ba, debutul său profesional a avut loc pe 11 noiembrie 1995 împotriva... Hannover 96. Parcursul său trece apoi pe la Borussia Moenchengladbach, unde i se oferă şansa să apere, în urma accidentării portarului titular Uwe Kamps. În 1999 pleacă la Benfica Lisabona, unde performanţele sale cîştigă admiraţia fanilor. După perioada portugheză Enke acceptă oferta celor de la FC Barcelona, în 2002. Aceasta a fost perioada cea mai dificilă a carierei sale, însă în 2004 se reîntoarce în Bundesliga, la Hannover 96, ca portar titular, fiind ales chiar căpitan de echipă. În total, Robert Enke a jucat de 180 de ori pentru Hannover 96. A fost foarte iubit atît de colegii de la diversele cluburi unde a jucat, cît şi de suporteri. În 10 noiembrie 2009, portarul Hannover 96, unul dintre cei mai bun fotbalişti germani, Robert Enke, s-a sinucis aruncîndu-se în faţa unui tren expres în Eilvese, Neustadt am Rübenberge. Soţia sa, Teresa Reim, a dezvăluit că Robert suferea de depresie. După moartea fiicei lor, Lara, în 2006, Robert Enke lupta zilnic să facă faţă pierderii. După moartea sa, zeci de mii de fani au trecut pe la stadion pentru a depune flori şi a aprinde lumînări. Clubul unde jucase înainte, FC Barcelona, a ţinut un moment de reculegere înaintea meciului din acea seară şi în cîteva meciuri internaţionale. În semn de respect, echipa naţională a Germaniei a anulat meciul cu reprezentativa Chile. La funeraliile sale au participat peste 40.000 de fani.
Clubul Hannoverscher Sportverein von 1896 e.V., a cărui denumire uzuală este Hannover 96, supranumit Die Roten (Cei Roşii), a fost înfiinţat în 12 aprilie 1896, la sugestia lui Ferdinand Wilhelm Fricke, cu sediul în oraşul Hanovra, în Saxonia Inferioară. Culorile clubului sînt negru, alb şi verde. Echipa joacă, actualmente, în prima ligă germană, Bundesliga, unul dintre cele mai puternice campionate din lume. Primele sporturi practicate au fost atletismul şi rugby, interesul pentru fotbal apărînd în 1899. Primul campionat naţional l-au cîştigat în 1938, învingînd Schalke 04 într-un meci istoric. De atunci, într-un parcurs cu suişuri şi coborîşuri, echipa a progresat constant, croindu-şi drum către Bundesliga. Stadionul de casă al faimoasei echipei germane este HDI-Arena, construit în 1954, cu o capacitate de 49.000 de spectatori. La ora actuală sediul clubului se află în Hanovra, pe strada Robert Enke.
Toate datele se potrivesc, iar gravura este cît se poate de autentică, fiind executată manual, în limba germană. Probabil ceasul a fost un cadou oferit de club, de colegi sau de prieteni, cu ocazia dublei aniversări: cea de 29 de ani a lui Enke, 24 august 2006, şi cea a 110 ani de la înfiinţarea, în 12 aprilie 1896, a clubului Hannover 96. Peste numai trei ani, la doar 32 de ani, Robert Enke avea să moară. Toate amănuntele de mai sus fac ca ceasul să aibă o valoare inestimabilă, fiind o adevărată piesă de muzeu !
Modelul Komandirskie a intrat în producţie în 1940 şi era destinat iniţial numai ofiţerilor de diferite arme din Armata Roşie. De asemenea, eroii de război erau recompensaţi cu ceasuri avînd gravuri distincte. Modelul Amfibia a intrat în producţie în 1958 şi era destinat iniţial marinarilor sovietici. Melanjul dintre Amfibia şi Komandirskie a condus la un ceas care însumează toate calităţile ambelor modele: robusteţea Komandirskie şi rezistenţa la apă a Amfibiei. Fabrica de ceasuri Wostok („răsărit”, în limba rusă) îşi are originea în anul de război 1941, cînd a fost mutată Fabrica de Ceasuri nr. 2 din Moscova în localitatea Tschistopol Glavpribor, pe rîul Kama. Aici, la unitatea NK MV 835, a fost produs echipament militar dar şi ceasuri de bord pentru tancuri şi avioane. După terminarea războiului şi revenirea Fabricii nr. 2 la Moscova (devenită mai tîrziu “Slava”), au rămas în Tschistopol capacităţi de producţie unde s-au realizat ceasuri de mînă pentru militari, dar şi ceasuri pentru piaţa civilă. Din 1942 s-a numit Fabrica de Ceasuri Tschistopol (Tschistopol Ciasovaia Zavod). În 1964 a fost stabilit numele de Wostok (abia în 1995 a fost modificat în „Vostok”). La început s-au produs mecanismele K-43 şi K-26, folosite la ceasurile Pobeda. În 1952 se realizează ceasul Kama, în carcasă rezistentă la şocuri şi apă. În 1992 fabrica trece în jurisdicţia Republicii Tatarstan şi ceasurile Vostok sînt exportate în Italia, SUA, Elveţia etc.
Ceasul provine din colecţia personală, arată absolut impecabil şi funcţionează bine. Se livrează împreună cu cureaua de prezentare, iar transportul cade în sarcina cumpărătorului. Pentru acest ceas puteţi alege o frumoasă curea din piele autentică de struţ, şarpe sau viţel (găsiţi curele pentru ceas la secţiunea „curele piele”). Alte accesorii pentru ceasuri găsiţi la secţiunile „perniţe” şi „cutii”.
Atenţie: feriţi ceasul de lovituri sau şocuri mecanice puternice. Deşi are un mecanism solid cu amortizoare la balansier, este totuşi doar un ceas ! Feriţi ceasul de apă şi atmosfere umede, acide. Chiar dacă are garnituri de etanşare, în timp acestea slăbesc cîte puţin. Evitaţi apropierea de cîmpuri (electro)magnetice intense. Spirala balansierului este sensibilă, putînd rămîne cu un slab magnetism care îi perturbă funcţionarea. Periodic, la 4-5 ani, e bine să-i faceţi o nouă revizie la ceasornicar. Chiar şi cel mai bun ulei se degradează în timpul unei funcţionări mecanice îndelungate.
Vrei sa il cumperi? Contacteaza vanzatorul:
Ceasornicar
